Mulţumire

Doamne,
Dacă m-ai fi întrebat ce vreau şi cine sunt,
Nu ţi-aş fi spus decât că sunt un om venit dinspre pământ
Ce caută un loc de popas,
Cu zbuciumul ascuns şi fără glas....

Dacă m-ai fi întrebat unde merg şi dincotro vin,
Nu ţi-aş fi spus decât că sunt
Un străin ce vrea să ajungă acas
Obosit de drum, plictisit de popas.

Dar nu m-ai întrebat nimic...
Ai ştiut şi cine sunt şi ce vreau
Ai ştiut de ce plâng şi m-ai invitat
Să mai stau un moment... alături de Tine...
Ai ştiut că dacă plec n-am să mă mai întorc niciodată,
Că îmi va rămâne inima pustie, uitată...

Nu m-ai certat şi nici iscodit
În discuţii obositoare şi fără sfârşit
Doar m-ai privit...
Şi ai văzut în mine ceea ce alţii nu au văzut
Un strop de bun, o mireasmă de plăcut
Şi ne-am întors:
eu - singur şi trist
tu - tăcând
Cu faţa spre un nou început
Pe care l-am dorit a fi frumos
Şi fără sfârşit.

Ai reclădit tot ce era ruinat în mine
Şi vis şi gând şi speranţă...
Şi m-ai hrănit - căci ai ştiut că foamea de Cuvânt e mai mare decât cea de pâine
Şi mi-ai dat să beau apa vieţii din palmele Tale străpunse de cuie.
Tu nu mă întrebi dacă vreau să plătesc pentru ce am făcut
Pentru că Tu ai plătit înainte ca eu să fi ştiut... să-ţi mulţumesc...

Pentru lacrima Ta ce-a căzut pentru mine
Pentru sângele Tău...
Şi-ţi mulţumesc că îmi cuprinzi în braţe trupul obosit
Şi mă înveţi ca în durere să nu mai plâng, ci să fiu fericit.
Şi-ţi mulţumesc că ne-ai iubit...