Imi pare rău că nu ai observat cât de puţin îmi trebuie ca să fiu fericită... Sunt cel mai bogat om atunci când mă priveşti într-un anume fel, aşa cum doar tu şti; atunci îmi cresc aripi şi toată lumea este a mea... Privesc îndelung în urma ta când pleci, poate într-o zi o sa priveşti în oglinda retrovizoare să vezi cât de puţin îmi trebuie ca să mi se facă dor de tine... Când am vorbit despre păsări, aş fi vrut să înţelegi că o colivie, fie ea şi aurită, este tot o formă de captivitate; frânge doruri şi vise... Vorbeam deunăzi cu un prieten şi m-am surprins că nu aş şti ce să spun dacă aş fi întrebată care este felul meu preferat de mâncare; oare culori şi flori preferate mai am? Şti că nu mă mai impresionează nimic, că aş putea-o lua de la capăt, dar să fi tu acolo? Fără multe lucruri aş putea supravieţui, dar nu aş putea supravieţui fără oameni, fără cuvinte, fără îmbrăţişări, fără zâmbet, fără glas de copil, fără lumină şi căldură... Vezi ce lucruri îmi trebuie mie ca să trăiesc? Îmi dau seama că orice aş spune poate însemna lipsă de gratitudine, dar dacă ar trebui să îmi dau viaţa ca să îţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine mi-aş da-o, pentru că adevărata mea viaţă a început cu tine... Scriu asta pentru că am răscolit iar în suflet ca într-un cufăr vechi, şi mi-am regăsit amintirile... Dacă aş putea să iau iar totul de la capăt aş face multe lucruri diferit, dar pe tine te-aş lasă la locul tău, pe tine nu te-aş schimba pentru nimeni şi pentru nimic... Vezi acum ce îmi trebuie mie ca să fiu fericită? Tu...