de la Mark adunate...

Astăzi drăgălaşul meu fiu a venit de la gradiniţa tocmai la momentul framântării pâinii. Bucurie mare, căci o bucaţică de cocă oferă mereu plăcerea unei nebănuite creaţii. Şi cum modela el acolo doar îl aud:
"Mami, rămân totuşi la vorba mea. În viaţă dacă ai făcut un pas greşit, plăteşti!"
Şi el a rămas în continuare la tava cu cocă; eu am rămas... pe gânduri... Câtă înţelepciune îţi aduce uneori "frământarea"...
Am sa încerc şi eu mai des...