duminică, 10 februarie 2008

Eu

Oamenii au făcut un monument greşelilor mele....
se opreau adesea lângă el, şi râdeau.
Până într-o zi când înţelepciunea, rugăciunea şi harul l-au incinerat.
Au mai ars atunci ceva păcate şi o jumătate de eu.
Cealaltă parte am oprit-o; mi se părea că fără ea nu aş fi eu...
Mă gândesc în ultima vreme să fac şi cu asta ceva;
Nu de alta, dar în zborul spre cer, aripile trebuie să îţi fie uşoare.
E un zbor lung!

Niciun comentariu: