de la Mark adunate

        Se zice ca trebuie sa ii inveti pe copii sa spuna adevarul. Este una din lectiile principale pe care le ai de predat ca parinte. Una din multele... Atat ca nu sti niciodata cand acestea pot sa iti fie nefavorabile.

       Intamplator, trebuie sa predau si alte lectii, altor copii.
    Intr-o zi, incercand sa explic cat mai bine lectia despre Present simple grupei in care se afla si copilul meu, imi vine ideea sa le ofer propozitii de tradus care sa evidentieze actiuni repetate, obiceiuri.
     Si incep: Eu merg la scoala in fiecare dimineata. Mama pregateste cina in fiecare seara.

Si se aude vocea calda, dar hotarata a fiului meu:"Asta este o minciuna, la noi gateste bunica."

      Sa ma bucur ca a invatat lectia?

Eu citesc ceva frumos in fiecare dimineata.  Imi incep ziua cu un gand bun.

In dimineata aceasta privesc pe fereastra. Privesc oamenii grabiti. Nu vad nici un zambet!

Stii ca omenii nu mai zambesc? De ce oare?

Vad acum un baietel ce isi tine de mana mama. Baiatul priveste spre cer si zambeste. 
Mama priveste spre pamant si tace...

Intelegi? Ca sa poti zambi conteaza incotro privesti!

Învăţături despre viaţă... de la arca lui Noe

1. Ai grijă să nu pierzi...barca!
2. Aminteşte-ţi că toţi suntem în aceeaşi barcă!
3. Planifică-ţi viitorul; nu plouase niciodată, dar Noe a construit o arcă.
4. Menţine-te în formă! Când o să ai 600 de ani, cineva s-ar putea să îţi ceară să faci ceva cu adevărat măreţ.
5. Nu-i asculta pe critici! Du până la capăt treaba care trebuie terminată.
6. Construieşte pe teren înalt!
7. Pentru siguranţă, călătoreşte însoţit de cineva!
8. Viteza nu e întotdeauna un avantaj; şi melcii au fost în corabie împreună cu leoparzii.
9. Nu uita - arca lui Noe a fost construită de amatori; Titanicul de profesionişti.
10. Nu contează cât de mare e furtuna! Când eşti cu Dumnezeu întotdeauna te aşteaptă un curcubeu la sfârşit!

de la Mark adunate...

Astăzi drăgălaşul meu fiu a venit de la gradiniţa tocmai la momentul framântării pâinii. Bucurie mare, căci o bucaţică de cocă oferă mereu plăcerea unei nebănuite creaţii. Şi cum modela el acolo doar îl aud:
"Mami, rămân totuşi la vorba mea. În viaţă dacă ai făcut un pas greşit, plăteşti!"
Şi el a rămas în continuare la tava cu cocă; eu am rămas... pe gânduri... Câtă înţelepciune îţi aduce uneori "frământarea"...
Am sa încerc şi eu mai des...

MINUNE...

Cu capul în mâini, închid ochii şi plâng...
Şi lacrimile mele curg fără şovăire şi fără să le număr.
Le las să cadă, poate cu ele se duce şi dezamăgirea.
Şi vii Tu... Te apleci lângă mine, şi amesteci lacrimile mele cu ţărâna pământului... şi tina o frămânţi puţin în palmele Tale şi îmi ungi ochii, ca să văd...
Să văd minunea... de a trăi...
Ştii câte frumuseţi se ascund dincolo de lacrimi?....